M: Cand a aparut ecologia in ecuatie?
DB: Ecologia a aparut cand mi-am dat demisia de la British Council pentru ca Liviu Mihaiu mi-a propus sa ma ocup de Salvati Delta. Dupa cum spuneam, eu aveam aceasta idee fixa ca eu trebuie sa construiesc o organizatiea. Pe vremea aia nu ma interesa foarte tare in ce domeniu, atata vreme cat era undeva in zona civica. Imi placea sa spun ca managementul este ca stiinta logicii. Nu se preocupa de continuturi. Ceea ce faceam eu la British Council era management, dar n-avea nici o treaba cu managementul oamenilor, cu atat mai putin cu constructia unei organizatii. Si am dat de oportunitatea asta extraordinara, pentru ca foarte rar i se da cuiva care n-are o experienta reala intr-un domeniu ocazia de a construi o organizatie de la zero.
Norocul meu a fost ca atunci nici ei nu stiau foarte bine cum arata ceea ce vor ei sa construiasca. Stiau ce vor sa faca ea. Si pentru mine asta a fost de ajuns. Eu cred ca asta e brief-ul care trebuie sa il primeasca arhitectul unei organizatii. Care este functionalitatea acestei structuri pana la urma? Dupa ce te lamuresti care e raspunsul la intrebarea asta, incepi si desenezi.
Asa am descoperit Delta Dunarii. Ironia e ca inainte de a accepta oferta lui Liviu, eu nu vizitasem niciodata Delta Dunarii. Asta a fost pentru mine o mare sansa, pentru ca, odata ce ajungi in acel paradis, te indragostesti de el iremediabil. Eu imi fac si acum concediile in Delta, desi nu mai lucrez la Salvati Delta.
E un paradis pe care ma bucur ca romanii nu il cunosc inca destul de bine. Ca altfel cred ca si-ar face toti concediile acolo. E uluitor cand te uiti la ce poienite, la ce balti, la ce raulete merg ei sa-si faca weekendul, cand avem in estul tarii a treia rezervatie ca importanta din lume din punct de vedere al biodiversitatii. Si o rezervatie inca foarte salbatica, ceea ce e si bine e si rau.
Gandeste-te totdeauna ca tu esti o parte din problema si ca poti deveni o parte din solutie
M: Crezi ca se acorda destula importanta ecologiei in licee, in societate in general?
DB: Nu stiu daca acum se face vreo disciplina legata de protectia mediului, din cate stiu eu nu. Banuiesc ca se face ceva la biologie si la geografie, pe vremea mea nu se facea deloc. Evident ca nu pot sa nu aplaud lucrul asta. Pe de alta parte, eu am o reticenta in a spune ca trebuie sa se face o disciplina de protectia mediului. Pentru ca din nou ma uit la cum se fac materiile in scoala romaneasca si la ce trezesc ele in copii. Multe din ele trezesc antipatie, un exemplu clasic pe vremea mea era Eminescu. Nu stiu daca voi mai sunteti sufocati cu Eminescu. Dar noi eram. Eram asfixiati cu Eminescu pe toate aerisirile dimineata, la pranz si seara. Rezultatul e ca eu, care sunt un mare iubitor de poezie romaneasca, nu pot nici acum sa citesc Eminescu. Nu-mi place, l-am auzit de prea multe ori. E ca o melodie din aia pe care o auzi un an intreg si dupa aia nu mai vrei sa stii de ea. Din cauza asta, eu as fi reticent in a introduce o disciplina de protectia mediului.
As organiza, in schimb, actiuni. Ecologia nu se invata ca o disciplina teoretica, se-nvata vazand si facand. Du-te in Delta, vino sa strangi gunoaie, sa plantezi copaci, raporteaza-te critic la realitate, nu te plange ca starea tarii e asa cum este, gandeste-te tot timpul la ce ai putea tu face pentru ca lucrurile sa fie altfel. Gandeste-te totdeauna ca tu esti o parte din problema si ca poti deveni o parte din solutie. Altfel daca doar stai si te plangi - eu am o problema cu bocitorii astia nationali - nu faci mare lucru. Adica faci doar niste floricele la problema, dar nu ai nici o treaba cu solutia.
Oamenii mi se plang ca nu exista sisteme de colectat gunoiul selectiv, si eu ii intreb “De ce imi spuneti mie asta, de ce nu scrieti la Primarie? Primaria e cea care poate sa rezolve.” - “Hai, domne, si daca o sa scriu o sa se faca ceva?” – “Nu stiu, ai incercat?”
Eu in general cand am scris la institutiile statului mi s-a raspuns. Uneori s-a si facut ceva, dar nimeni nu indrazneste macar sa le scrie.
Nivelul constiintei ecologice la nivel national e in crestere. Acum 5 ani cand porneam Salvati Delta nu se stia ce e aia ecologie. Era realmente un cuvant obscur pentru foarte multi oameni. Trebuia sa o zici pe aia cu mediu, cu natura, cu protectia naturii. Acuma toata lumea stie. Ecologist este toata ziua buna ziua, uitati-va numai la revistele glossy, revistele mondene care fac un numar eco o data pe an. Totusi e o realizare. Nu fac un numar de exemplu despre protectia copilului o data pe an, sau despre protectia batranilor. Astea sunt, subiectele sociale sunt deja cunoscute si au intrat intr-un con de umbra. Lumea-si imagineaza ca daca s-a vorbit si s-a lucrat atat de mult despre ele, problemele au disparut. Am o veste proasta, ele nu au disparut. Sigur, nu mai suntem in anii 90 cu starea copiilor si a batranilor, dar stam in continuare foarte prost. Prin contrast, ecologia are un moment de glorie. Este vorba de cele 15 minute de celebritate care eu sper sa fie cat mai multe luni de celebritate. Va intra si ea la un moment dat in aceasta letargie pentru ca repet, romanii traisc cu aceasta senzatie ca daca vorbesti despre ceva, vorba aia are un caracter magic si rezolva lucrurile. Daca vorbim suficient de mult despre ceva, lucrurile se vor rezolva.
M: De ce merita sa lucrezi intr-un ONG sau in domeniul ecologiei? De ce ar alege un licean o cariera in asa ceva?
DB: N-as sfatui un licean sa aleaga o cariera in asa ceva. L-as sfatui sa inceapa prin a fi voluntar undeva. Asta e un foarte bun mod de a-ti incepe cariera din cauza relatiei pe care ceilalti sunt tentati sa o dezvolte cu tine din pozitia de voluntar. Altfel, eu nu cred ca organizatiile non-profit sunt o optiune de prima pornire a cuiva in cariera. In general la o organizatie non-profit e bine sa ajungi dupa ce ai lucrat in niste organizatii profitabile. Pentru ca in Romania mai ales, aceste ONG-uri sunt un fel de refugiu al celor care n-au putut trai in organizatii comerciale. Ori acest refugiu e bine sa existe dupa ce tu ai furat meserie de la organizatiile comerciale.
Sa nu ne ascundem dupa deget, motorul economiei, al societatii in care traim noi, sunt aceste organizatii comerciale. Sunt organizatiile care sunt structurate dupa cele mai functionale principii capitaliste. Si asta e societatea in care traim, n-are sens sa te revolti impotriva societatii per se. Poti sa incerci s-o schimbi si atunci te duci la un think-tank de gandire economica sau faci politica daca vrei. Dar nu te refugiezi la o organizatie nonguvernamentala pentru ca tu nu intelegi societatea in care traiesti. Poti sa te duci intr-un astfel de loc cand vrei sa schimbi ceva in legatura cu ea, dar abia dupa ce ai inteles ce anume vrei sa schimbi. Numai dupa ce ai inteles.
In general nu-mi inspira ceva bun oamenii care si-au facut o cariera in ONG-uri de la inceput pana la capat. Sigur, unii dintre ei sunt oameni valorosi, dar recunosc ca prima mea tendinta cand vad un astfel de om este sa vreau sa stiu mai multe despre el. Nu-i acord in nici un fel un cec in alb pentru asta. Dimpotriva, ma-ntreb de ce n-a lucrat asta niciodata intr-o companie, ce-i cu el? Ma gandesc ca poate n-a fost bun pentru asta. Bine, asta nu se aplica la toate nivelurile. Daca faci secretariat sau contabilitate asta poti s-o faci foarte bine si la un non-profit si la o organizatie comerciala, nu e nici o diferenta.
In Occident in general ajungi sa vorbesti despre organizatii non-profit dupa ce ai facut altceva cu viata ta. Si vii si-ti pui abilitatile si calitatile in slujba acelor cauze nobile stiind foarte bine ca ratezi niste lucruri cum ar fi: un anumit venit, anumite beneficii, un anumit statut social. Pentru ca pana la urma sa ne gandim: un presedinte de organizatie non-profit care sa zicem ca isi creste organizatia de la un buget de 100 de mii la un buget de 5-10 milioane pe an nu-si va putea plati, atunci cand ajunge la 10 milioane, salariu, bonusurile si dividentele pe care si le poate lua un presedinte de companie cu un buget de 10 milioane. E o diferenta foarte clara aici de perspective de dezvoltare personala, financiara mai degraba.
Dar pentru ca sacrificiul asta de a lucra in non-profit sa aiba sens, tu trebuie sa ai cu ce sa vii la masa, trebuie sa ai ce sa sacrifici. Eu va ofer aceste competente si aceste abilitati si vreau sa facem lucruri bune pentru societate. Nu “eu n-am inteles societatea, nu stiu ce vor oamenii astia de la companii de la mine, am inteles ca la voi se munceste mai putin”. Ca exista si genul asta de atitudini. Oamenii care vin la noi la organizatie descopera ca lucrurile nu stau asa.
Am avut niste oameni - chiar din business veniti - care asa si-au imaginat, ca la noi, la MaiMultVerde, se face downshifting. Si au descoperit ca la noi nu se face downshifting, ca noi suntem intr-un upgrade continuu. Si au plecat inapoi la locul unde castigau destul pentru munca pe care li se parea firesc s-o depuna. E alegerea lor. Deci la asta trebuie sa te gandesti cand vrei sa lucrezi pentru binele societatii: ce si cat esti dispus sa sacrifici. Iar acest sacrificiu trebuie sa fie real. Ca daca e doar o fantasma, dai in jelania aia nesfarsita.
Recent Comments