deliceu.ro

Introducere

Ei da, la mai bine de un an de cand am luat acest interviu reusesc sa il ridic pe internet, asa cum promiteam inca de atunci. Asa cum scriam prin martie in ziar, l-am gasit pe Huidu la Gaudeamus, la lansarea cartii lui Mihai Gainusa. Doream un interviu cu amandoi, insa nu s-a putut. Am fost intr-o zi de vineri la sediul KissFM, cu reportofonul unui coleg - Andrei Culda - si cu un fotograf - Besbe - aflata intre doua teze. Serban ne-a povestit aventurile sale din liceu pret de 48 de minute.

Cum nimic nu poate merge perfect, dintr-o greseala stupida, colegul Andrei Culda in loc sa descarce interviul de pe reportofonul lui, l-a sters. J Norocul meu ca inregistrasem si pe telefonul mobil, insa la o calitate foarte foarte proasta(aveam un SE k610i cu microfonul stricat, se auzea foarte incet). Cei care au transcris interviul au avut mari probleme in a descifra ce intrebam eu si ce raspundea Serban. Astfel s-a ajuns la cateva greseli, de genul Emil Racovita in loc de Emir Kusturita(ca si cum ai spune calut de mare in loc de portocala). Ce este mai grav, desi ziarul a fost citit si recitit de nu stiu cate ori inainte de tipar, nimanui nu i s-a parut ciudat ca Racovita a facut filme in Serbia.

E o vorba, numai cine nu munceste nu greseste. Noi am gresit mult, insa am muncit pe masura. E posibil sa mai gasiti si in randurile de mai jos cateva greseli, dar sunt sigur ca nu vor strica un interviu cel putin interesant.

Interviul:

M: Am aflat ca ati terminat Cuza, in Bucuresti.

S: MF3 pe vremea mea.

M: Primul lucru care va vine in minte legat de liceu?

S: Nu stiu… Sariturile la metrou dimineata ca sa salvez banii de eugenie sau ruta ocolitoare pe care cand terminam orele o executam pana acasa. Ocoleam foarte mult cu prietenii niciodata nu ajungeam devreme acasa. In ceea ce priveste viata de liceu voi nu va dati seama acuma, dar e cea mai frumoasa. Si o sa regretati faptul ca ati trecut prin liceu sau ma rog ati asteptat sa se termine liceul foarte repede. Ceea ce este destul de gresit, o sa vedeti… Facultatea e cam naspa, viata dupa aia te loveste din toate partile…

M: Ati fost premiant sau elev problema?

S: Nu, n-am fost. Am fost elev problema mai mult decat premiant.(primeste un mesaj. Se face o pauza scurta) Din nefericire, ma rog din fericire pt mine pe vremurile respective, eu am trait exact liceul de dupa perioada comunista. Pentru voi perioada comunista e o chestie de invatat din cartile de istorie, noi am prins-o o perioada, am prins vreo 14 ani din ea. Iar pentru mine ea s-a incheiat undeva in 89, respectiv cand eram in clasa a8a. Deci practic anii mei de liceu au fost anii de dupa perioada comunista. Este ca si cum ai iesi dintr-o, nu stiu… Ai avea o perioada in care nu ai voie sa faci absolut nimic si la un moment dat ai voie sa faci orice. Cam asa au fost anii aia… Cei patru ani au fost pt societate in general nu numai pt noi ca elevi de liceu, dar pt societate in general anii aia au fost niste ani nebuni; in care leul avea o inflatie galopanta lucrurile se desfasurau intr-un ritm nebun oricum pt noi obisnuiti ca nu avem voie aia n-avem voie aia nici nu prea aveam curaj sa facem ceva. Ori am trait vremuri interesante din punctul asta de vedere, mult prea libere pentru gustul zilelor de astazi dar foarte interesante pt acea perioada. Deci am trait zile in care elevii aveau loc de fumat, profesorii ofereau tigari elevilor, lucruri de neimaginat in ziua de astazi dar lucrurile astea s-au intamplat, in anii 90 s-au intamplat. Si aveam profesori care aveau afise: “Astazi profesoru Niculescu da tigari elevilor”.

M: Noi suntem amendati azi pt fumat.

S: Da e adevarat dar, normalitatea parca este mai spre ziua de azi decat fata de ce se intampla atunci. Erau zile in care profesorii puteau fi dati jos de elevi. Si regula manifestatilor care, ma rog, incepuse in decembrie si care a continuat in ianuarie, martie s.a.m.d. – au fost niste ani destul de agitati – regula aia se resfrangea si asupra scolii. Deci existau profesori care puteau fi recuzati de elevi.

M: Erati popular? V-ati remarcat cu ceva in perioada respectiva?

S: Era… Stii care era povestea, liceul – voi sunteti de la Lazar nu? – liceele centrale in totdeauna au avut, sau ma rog, au o altfel de viziune asupra scolii, mai incercuita de tipi d-astia populari, in general liceul pe care eu l-am facut era un liceu foarte bun dar foarte departe de centru. A fost mutat. Si acolo departe unde eram noi, ne fiind decat noi, nu pera aveam alte ingerente de la alte licee ca era destul de dificila zona, mai erau niste licee dar cu niste situatii mai speciale, aveam o gasca destul de stransa si destul de unita, de altfel gasca asta se regaseste chiar si acum la multi ani de la terminarea liceului. Acum 4 ani am avut intalnire la 10 ani - deci sunt vreo 14-15 ani - si acum pe unde merg ma intalnesc cu cate un fost coleg de liceu… Mai mult decat atat nu numai gasca din an era foarte legata ci si gasca cu un an inainte cu un an dupa deci toti cei trei-patru ani pe care i-am facut acolo ca si elevi am fost foarte uniti. Liceul ala era destul de izolat.

M: Ati avut succes la fete?

S: Nu prea. Dar eram popular. Succes la fete nu am avut niciodata in liceu. Intotdeauna cum vedeam cate una cum se cupla cu cate un prieten de-al meu.

M: La ce materie ati avut cele mai multe probleme?

S: Avem in general probleme cu… nu aveam probleme la materii, nu-mi era greu sa invat, nu prea invatam dar daca voiam sa invat invatam. Aveam nevoie la un moment dat - maica-mea e inginer chimist - la chimie ca sa nu ajung la corigenta de 3 de 10. Am luat 3 de zece in trei ore din toata materia deci n-a existat lucru cu care sa ma prinda profa aia mi-a dat 3 de 10 ca nu avea cum. Dar nu prea invatam asa… In schimb aveam probleme cu profesorii la fel cum sunt acuma eram si atunci si erau unii care ma iubeau si unii care ma urau de moarte. Mai mult decat atat in perioada respectiva a anilor de dupa 89 erau destul de multi profesori care inca regretau vremurile respective sau cel putin ca mentalitate. Era de neconceput ca un elev sa vina imbracat ca Angus Young la scoala. Eh ala venea imbracat… Eu veanea imbracat in custum si cu pantalonii taiati. Asta n-ar fi fost nici o problema ca veneam in costum, ca toti se minunau ca vin in costum ca pana atunci eram imbracat in camasi kaki, pe vremea noastra camasile kaki erau “la moda” dar cand m-a ridicat si m-am dus la tabla m-a dat afara iti dai seama era imbracat in pantaloni scurti si costum. I-am explicat “domne, eu sunt imbracat ca unul, costumul asta e costum de scoala in Australia. Pe bune, vorbesc serios, uite aveti aici. Iesi afara. M-a dat afara ca eram imbracat in pantaloni scurti si costum cu cravata. Si bocanci. Deci existau lucrurile astea. Si d-aia spun ca anii aia erau nebuni dintr-un punct de vedere. Erau profesori care au inteles ca in general comunismul a cam decedat, ma iubeau ailalti ma urau si atuncea la materii nu aveam din cauza materiilor propriu zise ci din cauza profesorilor. Am fost in consiliu profesoral de mai multe ori, era sa ma dea afara, dar am avut noroc.

M: Care era relatia cu profesorii ? Au fost profesori de care erati mai apropiat?

S: Pe cat eram de urat de astia pe atat eram de iubit de altii. Deci era ok. Eram un personaj foarte cunoscut in liceu.

M: Cea mai mare boacana pe care ati facut-o in liceu.

S: Am sarit o profa. Era o profa care avea nanism era mica, avea un metru si un pic. De fizica. Era foarte a dracu. Dar nu faceam cu ea. Si liceul era in forma de “L”. Si asta cand mergea pe hol era mai mare catalogul decat ea. Vedeai un catalog mergand. Si ne alergam ma alerga unu’. Si eu eram primul si cand am iesit era sa dau peste ea care ea venea cu catalogul si ca sa nu dau peste ea am sarit-o. Si am avut 7 la purtare. Bine, eu am avut 7, ala care era ma alerga, al dracu, dupa ce a vazut ca am sarit-o, a sarit-o si el. Si la el s-a considerat fapta intentionata la mine a fost doar evitarea unui accident. Cu profa asta a fost o faza foarte misto ca era foarte a dracului, Francu o chema - Dumnezeu sa o ierte ca a murit. Deci era foarte foarte a dracului. Si noi cand am dat BAC-ul, normal, am dat bacul la cinci materii - nu mai stiu la cate sunt acuma la voi, banuiesc ca tot atatea - dar noi eram prima generatie care a dat bacu la cinci materii era ceva inimaginabil pt noi pe vremea aceea. Pana atuncea se dadeau doua materii. Ea era printre supraveghetoarele de la BAC si cu o zi inainte aia care au avut-o supraveghetoare la istorie sau nu stiu la ce dracu nu au putut sa faca nimic. Si atuncea exact cu o zi inainte, cu ziua in care sa vina la noi - asta a fost groaznica dar a fost foarte tare - ne-am dat doctor de la un spital - aveam un coleg care imita voci foarte bine - si i-am zis ca e in spital nu-mai-stiu-cine, cineva, o ruda de-a ei. Si am sco s-o paia din examen, s-a dus la spital la Urgente. Dupa aia vroia sa faca scandal sa ne exmatriculeze dar ii spunea directorul “doamna, astia sunt absolventi deci ei dau BAC-ul acuma, nu mai aveti ce sa mai exmatriculati. Deci v-au facut-o, v-au facut-o. Dar am scos-o din BAC p-aia. Am scos-o din BAC pe gagica.

M: Ce metode de copiat foloseati?

S: Toate metodele. Cea mai tare metoda de copiat era una extrem de simpla. Aveam o clasa sub forma de amfiteatru unde se mutau bancile si cam dadeam lucrare se desfaceau bancile ca sa nu copiem. Si erau banci individuale si ne mutau. Si eu eram in capatul randului si intotdeauna pe mine ma mutau undeva langa tabla. Si veneam aproape de tabla. Si tabla avea un toc unde sa pui creta(exemplifica foarte mult pe birou.). Si eu stiam de fiecare data unde ma muta, ca ma muta acolo. Intotdeauna scriam pe toc, care era in fata mea. Scriam toate formulele acolo. I-am si aratat, era un prof de fizica, unul foarte tare, la final i-am si aratat cum il copiam de fiecare data. A murit, a innebunit omu’. La final in clasa a12a zic “uite, domne, de fiecare data ma mutai, desfaceai banca nu-stiu-ce, tot stateai pe langa mine sa nu copiez dar eu le aveam pe toate pe toc in fata, nu te-ai uitat niciodata pe tocul tablei”.

M: Cu profesorii ati mai pastrat legatura?

S: A fost foarte interesant acum doi ani. Am avut un concurs pe licee in Bucuresti si-a castigat NF3. Chiar nu le-am pus pile pentru ca nu vroiam sa ma intorc si ma rog, am emis de la ei din liceu. S-a mutat radioul cu totul in liceu acum doi ani. Si atuncea m-am intalnit cu foarte multi profesori au venit cu catalogul unde erau toate notele proaste.

M: Daca putem sa trecem la situatia de astazi.

S: Eu stiu… putem sa trecem, daca voi ziceti.

M: Ce parere ai despre sistemul educational de astazi, de profesori, de programe, materii, inspectori,ministri.

S: Proasta, daca e sa ma intrebi, proasta, dar acuma exista si un „dar”(face o pauza). Din pacate, ma rog, noi am prins o perioada destul de…eu am terminat cu de destul de mult timp in urma liceul. Marea problema a invatamantului atunci era ca, desi exista un invatamant primar si liceal destul de bun, destul de ridicat ca standarde, din punctul meu de vedere. In generatia mea au fost vreo 6 olimpici internationali, mi se pare vreo 3 de la noi din liceu. Bine, nimeni nu zicea de ei. Astia erau in general olimpici la chimie, la biologie si d-aia olimpici internationali adica veneau cu medalii de aur de afara. Si mai era unul la Mihai Viteazul care castigase vreo doua internationale de matematica si mai era unul la, mi se pare - nu stiu - la Informatica(n.r. Tudor Vianu), tot asa a castigat si ala exact in an cu noi. (ii suna telefonul) Erau copii bine pregatiti, ma rog liceele erau in general destul de ridicate ca si pregatire, dupa care urma facultatea, iar o facultate…in Romania nicio facultate nu se ridica nici macar la un sfert din ceea ce se intampla in afara. In afara e pe dos: liceul si gimnaziul sunt un pic mai jos dupa care facultatile sunt foarte specializate si ma rog foarte…Din pacate, cel putin noile norme mie mi se par foarte ciudate pentru ceea ce am primit eu. Imi spuneau profesorii… deci noi aveam note foarte mici, ca si note in liceu da de fiecare data notele astea mici nu dadeau valoarea cunostintelor noastre, pentru ca de la mine din clasa,noi am fost 26 in clasa, toti am terminat facultati, toti am intrat fluierand, nimeni n-a avut probleme. Daca deschizi catalogul te doare capu’.daca deschizi catalogul noi n-aveam note peste 6-7 si intotdeauna un 7 era o nota ooo…pentru fizica, pentru matematica deja ne bateam cu totii. Dar asta nu insemna ca nu stim. Cand ne-am dus si am dat la facultati am intrat toti zbarnaind. Ori acuma acelasi profesor imi spunea, zicea “bai eu nu pot sa ma cert cu toti elevii si cu toti parintii dandu-le note mici ca dupaia vin si-mi urla ca le stric viitorul copiilor” - ceea ce nu-i normal. E adevarat, poate ca un examen s-ar putea sa te coste, am avut colegi care au picat dintr-o greseala, le-a fost rau in ziua aia, stii da…Pe de alta parte exista multe alte posibilitati sa repari greseala, ma rog nu stiu. Pentru mine e, cel putin filozofia asta de a face, de a da note mari tot timpul ca…plus ca nu sunt aceleasi conditii. Una e sa inveti in Bucuresti intr-un liceu cu prestigiu alta e sa inveti la tara intr-un liceu unde cumpara tata cu porcu’ tot, notele respective. Stii, e destul de complicat, nu exista competitie, programa te invata orice numai ce trebuie nu. Banuiesc ca sunt “nspe milioane” de chestii complet inutile, da uite ca sunt niste chestii pe care s-ar putea sa le considerati inutile si care s-ar putea sa va foloseasca. Auzeam undeva la televizor nu stiu unde era, pe la Realitatea, unii care dezbateau despre matematica. Foarte adevarat ca exista aceasta preselectie intre uman si real pe care noi am gasit-o in `90 ca pana in `90 nu era, si pana in `90 nu prea aveai. Era industrial sau liceu teoretic punct, nu exista uman sau real.Da bun, hai preselectarea asta, sa spunem ca esti realist, ai ajuns la real, atunci poti sa inveti matematica. S-ar putea sa te enerveze matematica pentru ca sunt multe chestii..n-am folosit niciodata cunostintele pentru integralele de volum pe care le-am facut in clasa a 12- a dar pe de alta parte matematica te invata sa gandesti.

M: Ai fost realist?

S: Eu am fost realist, da. Dar te invata sa gandesti, nu o sa le folosesti niciodata, nu poti sa le aplici, n-ai unde sa le aplici, alea sunt doar daca ajungi inginer sau constructor de nave. Atunci s-ar putea sa poti sa aplici ceea ce inveti, dar in mod normal nu aplici. In schimb te invata sa gandesti. Asa cum literatura te enerveaza ca trebuie sa citesti, dar iti creeaza un vocabular, si ai si tu vreo mai mult de 150 de cuvinte cu care sa vorbesti asa matematica te invata sa gandesti. Deci s-ar putea sa existe unele materii care sa fie enervante la prima vedere dar acer s-ar putea sa te ajute in viitor.

M: Ai ramas vreodata corigent?

S: N-am ramas niciodata!Aveam introtdeauna corigente pe trimestru, nu stiu cum e acuma, semestru-trimestru. La noi erau trimestre si trebuia sa faci in asa fel incat sa nu ramai corigent pe an. Adica sa n-ai media mai mica de cinci pe an. N-am avut niciodata media mai mica de 5 da eram specialist, deci ramaneam, aveam pe semestru cate 4-5: invatam la alte materii dupa aia invatam la alea la care aveam probleme. N-am ramas niciodata corigent.

M: Nota la purtare?

S: Nota la purtare am avut-o mica.

M: In fiecare an?

S: Nu cred ca am avut in nici un an 10 fix, nu cred, n-a fost…

M: Elevii de astazi cum ti se par, atitudinea lor?

S: N-am cum sa-mi dau cu presupusul ca nu prea stiu. Dar uite, voi sunteti un exemplu ok.

M: Cum vedeti raportul scoala/lectura? Chiar astazi am auzit la radio - va ascult dimineata in masina - sutem pe locul 37 in lume la capitolul lectura.

S: Din pacate, nu ca suntem pe locul 37 in lume, gandeste-te ca 70% din populatia Romaniei nu a deschis o carte, ceea ce este foarte grav. Nu vorbim acum de Bucuresti sau de orasele mari unde, ma rog mai ai o sansa, dar din pacate gradul asta de incultura se reflecta nu numai in viata de zi cu zi ci si in organizarea generatiilor viitoare. De foarte multe ori ne intrebam de ce oamenii care mai misca cate ceva nu au decat un singur gand: sa plece. D-aia, ca nu prea au unde sa se descurce pe aici.

M: Are si scoala o vina?

S: Mi-e greu sa cred ca are scoala o vina.Are si scoala o vina ca si consecinta dar lucrurile astea sunt mult mai vechi,sunt impamantenite, se mostenesc in familie. Daca io am avut o biblioteca acasa si am citit cam tot de la maica-mea mi-e destul de greu sa cred ca fiul meu va citi ce am citit eu. Pe de alta parte aveam colegi care ma intrebau ce dracu stau cu nasu’ in carti atata ca imi stric ochii. Si pe vremea mea erau lucrurile astea.E o treaba de mentalitate care se va rezolva foarte greu, iar scoala desi ar trebui sa amplifice procesul de culturalizare s-ar putea sa aiba o influenta exact pe dos. Pentru ca de foarte multe ori ceea ce iti spune scoala sa citesti mai bine nu citesti ca te doare capul. Io aveam, am invatat pentru BAC - imi aduc aminte - aveam niste carti groase asa si invatam pentru BAC si aveam acolo tot felul de citate, chestii, recenzii acuma le gasesti pe toate pe internet, pe vremea aia era destul de greu cu internetul.Am dat BAC-ul in `94.

M: Apropo de famile, v-a afectat relatia cu parintii scoala, se implicau parintii?

S: Nu prea, parintii mei n-au fost niste maniaci din punctul asta de vedere, nici eu nu pot sa spun ca le-am dat motive sa se bage foarte tare. M-au lasat cam liber desi nu eram nici un elev eminent si nici foarte cuminte.

M: Stiu ca aveti un copil mic. Aveti incredere in scoala din Romania? E o moda deja sa iti dai copilul la o scoala in afara.

S: Nu cred ca va invata, stiu eu, in Elvetia. Decat daca voi pleca din tara cu totul, dar mi-e destul de greu sa cred ca se va intampla lucrul asta prea curand. Ma rog, niciodata sa nu spui niciodata, nu stii ce se poate intampla. Dar in mod normal cred ca exista in Romania scoli si licee capabile sa te faca sa inveti ceva. Dupa, mi-e destul de greu sa cred ca o universitate sau o academie de studii superioare din Romania se ridica la un nivel mondial.Uitati-va la clasamentele in care sunt puse scolile si nu este nici una din Romania, nici macar la nivel de Europa, ceea ce este foarte grav.

M: Mai aveti timp de cultura, mergeti la teatru, la concerte, evenimente?

S: Mergem. Ultimul a fost „Revizorul”, a fost super tare ca era Videanu in sala.”Revizorul” e o piesa de teatru foarte misto. Era foarte tare pentru ca nici nu trebuia sa te amuzi de ce se intampla in piesa cat trebuia sa te amuzi ca e primarul in sala. Da, frumos.

M: Cartea preferata?

S: Din liceu sau ce-am citit eu?

M: Ce-ati citit.

S: Multe, am citit foarte multe. In general,asta pot sa fac ca un mic adaggio. In general niciodata nu citesc cartile care sunt la moda sau le citesc foarte tarziu.Deci o carte la moda care se termina si toate gospodinele sunt disperate s-o citeasca. Am citit „Shogun-ul” la 10 ani dupa ce era - in anii 80 era la moda „Shogunul” - l-am citit si io prin 2000. In anii 90 era o disperare cu Humberto Eco „Numele trandafirului”, dupa ce s-a termiant Humberto Eco a aparut J.K Rowling cu celebrul „Gigel Potter” si dupa J.K.Rowling a aparut mania Coehlo, si dupa Coehlo, Dan Brown. Am citit toate cartile copilariei respectiv pentru mine a fost de capatai Jules Verne. Am avut acasa o colectie de 46 de volume legate din colectia aia alba. Le-am ras p’alea de la cap la coada. Am citit tot ceea ce inseamna “Aventurile lui Huckleberry Finn” si “Tom Sawyer”. Am citit alea, ale copilariei si ale adolescentei: ”Winetow”,”Old Shaterhand” si asa mai departe. Si oricat s-ar spune, cartile astea aveau si au in continuare o valoare nu neaparat beletristica sau ca romane, dar iti dezvolta de la imaginatie pana la vocabular ceea ce e foarte important.Asta nu prea inteleg copiii din ziua de azi. Sa te uiti la televizor e una, totu’ ok ai mura in gura. Sa te joci pe calculator iar e ok - nu stiu cat de ok ca nu m-am jucat niciodata pe calculator, nici cand eram mic - dar sa citesti o carte e mai important decat toate astea. Asta ca in Parazitii :„citeste o carte”.

M: Apropo de Parazitii, ce muzica ati ascultat in liceu? V-ati schimbat gusturile intre timp?

S: Am ramas fidel gusturilor din liceu: de la AC DC la Manowar - stiu ca vorbesc limbi starine - de la Guns’n Roses la Metallica. Pe vremea respectiva - v-am spus - lucrurile erau diferite decat in ziua de astazi. Cu un an inainte, in 88 sau`89, sa vorbesti de Metallica… Se uitau la tine ca la felul paispe. Prin `91, albumul Metallica 91 albumul respectiv era pfoa!, deci pentru noi era cam ce e Avril Lavigne astazi sau eu stiu ce dracu nici nu stiu ce canta..Linkin Park si asa mai departe.Au fost vremuri frumoaste nu stiu pentru noi un concert rock era mai important decat, nici nu stiu cu ce dracu sa compar era capital, mergeai la un concert rock.

M: Ati prins concertele din 96 - Iron Maiden, in 98 Plant & Page, etc.

S: In 96 eram deja iesit din liceu dar am prins primele concerte mari din Romania au fost “Rock 91”, “Rock 92”,”Rock 93”,”Rock 94”. Unele dintre ele Skip Rock - era o bautura racoritoare pe vremea aia a dat faliment intre timp deci n-o stiti. Si cel mai si cel mai frumos a fost in Rock93. De ce a fost foarte frumos, a fost prima oara cand au venit Ian Anderson si Jethro Tull. Alea erau primele concerte profesionist facute. Mi se pare ca la ala din 92 au venit Scorpions pe Dinamo. Si asta mi s-a parut cel mai frumos concert din perioada aia. Foarte tare, foarte tare. Aveam camasi cusute de mine: scriam AC/DC, Manowar, le taiam, le faceam - erau complicate.

M: Vi se pare ca s-au schimbat gusturile muzicale la copiii din ziua de azi?

S: Nu nu s-au schimbat, cine spune prostia asta…

M: Stiu ca aveti si Fresh Top 40.

S: Cine spune prostia asta, Fresh top 40 e din pacate, e un top care e cam departe de mine. Da, e comercial, normal, noi am fost comerciali, dar e foarte departe de mine si nu ma reprezinta deloc.Exista si melodii comerciale care ma reprezinta, unele bune. Stii cum, iarasi prostia asta intre a imparti muzica in comerciala si non comerciala este o greseala imensa pentru ca o sa va dau un exemplu: albumul rock cel mai bine vandut al tuturor timpurilor - este comercial, cel mai bine vandut, cu incasari de 38 milioane de dolari - este Led Zeppelin IV. Si nu o sa poti sa spui niciodata ca Led Zeppelin au cantat comercial. Foarte departe de comercial! Undeva in afara oricarui comercial. Al doilea album ca incasari este Back in Black deci iarasi nici ala nu e un album comercial orice s-ar spune chiar daca este produs de un producator care este specialist in de-astea. Producatorul ala, in sfarsit, Shania Twain - o stii pe Shania Twain? - ati auzit de ea, aia s-a maritat cu producatorul albumului lui ACDC. Ma rog, nu conteaza, dar ca idee. Deci impartirea asta dintre comercial si non comercial este destul de greu de facut pentru ca muzica este buna sau proasta. Si mai mult decat atat, este buna sau proasta in functie de fiecare individ. Pentru ca ce-mi place mie ca e bun s-ar putea sa nu-ti placa si tie si asa mai departe, deci muzica nu poate fi impartita decat in buna sau proasta, nu in comercial si necomercial, asta-i o prostie.

M: Si care este artistul momentului acum, sau trupa?

S: Ce-mi place mie? Sau care e artistul momentului? In general exista, apropo de comercial. Ce nu este semnat de Timbaland nu exista. Au fost si altii inainte, sa stii, erau prin 90 era… 90-92-93-94 erau 5 trupe, toate tinute de Dr. Dre. Stii, deci erau 5, de la Salt’n’Pepa pana la ala - nu mai stiu - ala cu California love si peste tot era Dr Dre. Da, Dr Dre era tata tuturor. Acuma exista unul pe care il cheama Timbaland, peste vreo 5 ani va exista unul pe care o sa il cheme Moga, eu stiu nu stiu, si asa mai departe. Fiecare are cate un moment asa de glorie.

M: Si acum n-aveti o trupa care sa va placa din ce exista?

S: Din ce-am vazut asa mai nou… Mi-a placut foarte mult John Legend… Nu stiu, imi place Nelly Furtado, e ok.

M: Care e ultima carte citita?

S: Ultima carte citita este o carte destul de proasta, dar ma rog, am citit-o pentru ca cred ca s-a facut un scenariu de film dupa ea. Nu stiu daca s-a si facut filmul de un tip pe care il cheama John Leaser si care a scris foarte multe scenarii de film. Si e o carte, ma rog, nu stiu cum se cheama… Ma rog, e o fictiune despre un tip care a inventat o centura de sateliti de spionaj pe care vroiau toti sa o cumpere. E o carte interesanta doar din punctul asta de vedere - ca sa facut scenariu de film - si am studiat-o ca sa vad cam cum se poate face un scenariu de film dintr-o simpla carte.

M: Considerati ca exista diferente intre cei care au terminat liceul in 94 cand ati terminat dumneavoastra si cei care termina acum?

S: Acum, in 2008, la 14 ani dupa? Sunt. Dar diferentele nu sunt date de ce s-a intamlat in scoala ci de diferenta intre generatii. Voi sunteti si cu… Basescu la un moment dat, cand a fost ales, a avut o chestie, una dintre declaratiile lui populisto-nu-mai-stiu-cum.

M: L-ati votat.

S: Da, l-am votat pentru ca reprezenta o speranta, din pacate s-a dovedit ca a avut dreptate in ceea ce vreau sa zic acuma. Si se uita la Nastase si i-a zis: “auzi domnu’ Nastase, stii care e problema? Problema e urmatoarea: noi suntem 2 comunisti vechi, imi pare rau sa spun asta dar suntem 2 comunisti care inca, ma rog, facem o tranzitie”. Generatia voastra este singura neatinsa. Revine chestia asta cu comunismul si sa-ti spun de ce: este foarte important ca voi sa stiti ce s-a intamplat acolo, stii nimeni nu prea vorbeste despre societatea de atunci.

M: Cartile de istorie au doar doua pagini.

S: Cartile de istorie mananca un rahat la fel de mare ca si cei care se ocupa de chestia asta. E foarte important ca generatiile care s-au nascut din 85 incoace care n-au, nu-si aduc aminte despre ce era vorba in zona respectiva, sa nu uite, frate este foarte important sa nu uitati, adica este foarte important sa vi se explice ca sa nu uitati. Dar de ce e foarte important? Ce stiti despre al II-lea Razboi Mondial? Stiti ceva? Nu stie nimeni despre el, nimic. Dar din fericire cei care au fost extrem de afectati de cel de-al II-lea Razboi Mondial au stiut sa faca din intamplarile celui de-al doilea Razboi Mondial si din ascensiunile nazismului si fascismului niste chestii foarte povestite. Noi stim din filmele documentare ce s-a intamplat acolo. Din nefericire, despre perioada comunista in Romania nu prea exista nici filme, nici documentare, nici informatii.

M: (am zis eu ceva ce nu se intelege pe inregistrare)

S: Pentru ca uitarea nu face decat ca voi sa nu, adica netraind in perioada respectiva s-ar putea sa nu constientizati cat este de important e sa existe un post de radio privat, sa existe unu’ care sa vorbeasca, sa existe unu’ care sa-si spuna ideile, deci pentru noi chestia asta era…

M: Vorbiti de Romania Libera?(Ma refeream de fapt la Europa Libera)

S: Vorbesc de Romania in general, sa exista acum un post privat, sa existe unu’ care sa-si spune ideile, sa existe ziare, sa existe informatii, nu chestii controlate. Vreti sa va dati seama cam cum era societatea? Exista o carte care se numeste 1984 si care este una din cartile mele favorite. Si pe care v-o recomand. Societatea aia de acolo, descrisa in cartea respectiva, se apropia cred ca la 80% cu societatea pe care noi am trait-o pana la 1989. Ia-o si citeste-o: 1984.

M: Apropo de filme, aveti un film preferat?

S: Am un film preferat, din nefericire, nu prea e inteles filmul asta de mine. Am mai multe filme preferate, ma rog, am foarte multe filme preferate.

M: Mergeti la filme de acum sau mai vechi?

S: De foarte multa vreme merg la filme. Cand eram student, aveam abonament la Cinemateca si executam filme vechi de cate ori puteam. Filmul e una din pasiunile mele. Filmul meu preferat este Underground! Facut de Emir Kusturita, film facut in 1996.

M: Va plac filmele romanesti?

S: Imi plac unele dintre ele, nu toate, dar unele imi plac. Kusturita are un film senzational. Underground este un film lung, are 6 ore. Si va recomand sa va uitati la filmul de 6 ore. In general, pe ecrane se gaseste varianta de 3 ore, dar va recomand sa-l vedeti pe cel de 6 ore. Si varianta de 6 ore a fost produsa pentru acte in 96. Este bestial pentru ca este un film despre balcani pe care nu-l pot intelege decat balcanicii. Bine, a luat Palm D`or-ul cu el, dar aia n-au inteles nimic din el. Era rupt din Iugoslavia si era la mare moda sa fie orice din Iugoslavia, sau din Balcani, sa fie sprijiniti si incurajati. In schimb filmul este bestial, este un film despre prietenie. Este prietenia dintre doi oameni care este exagerata la maxim. Bine, societatea e in asa fel, dar este foarte fain filmul, plin de simbolistica, e un film in care n-apar decat masini Mercedes. Bine, filmul se intinde, e o istorie din anii 40 pana la Razboiul Civil din Iugoslavia. Deci e o poveste care se intinde pe cativa zeci de ani. Toate masinile sunt nemtesti, toate sunt BMW. Inmormantarea lui Tito se face pe Lili Marlen, canta Lili Marlen pe-acolo.Iti dai seama ce palme sunt catre nemti. Ma rog, filmul e foarte misto. “Nici un razboi nu e razboi pana cand fratele nu-si ucide fratele”. Foarte corect. Finalul este apoteotic. Ma rog, este un film foarte bun.

M: Considerati ca ar trebui sa existe in scoli piese de teatru sau filme care sa ruleze despre istorie?

S: Istoria e una din pasiunile mele. Nu stiu cat mai suscinta interes in ziua de astazi. Am avut, stii ca faceam binterviurile alea si ma duceam cu ele prin, la fel de fel de oameni. Unii dintre ei, oameni la care aveam pretentii – catastrofe. Si erau niste intrebari simple, ma rog, dupa gustul meu erau simple, pentru ei mi-am dat seama ca nu prea erau simple deloc. Cred ca in general ceea ce nu au elevii in ziua de astazi este exact asta: baza enciclopedica. Stii? Cunostiinte generale enciclopedice, de genul: istorie, istorie combinata cu geografie, chestii d-astea nu prea exista. Copiii nu prea inteleg chestiile astea. E ceva plictisitor. Pe de alta parte uite, eram in Bruxelles si filmam anul trecut. Exact anul trecut pe vremea asta. Si era una acolo, era o reporterita de la o televiziune norvegiana si ii tot intreba pe aia- erau premiile Nobel care se dadeau la sfarsitul anului - ce stiu de Nobel, nu stiu ce. Nu stia nimeni nimic. A venit, m-a intrebat, i-am zis ce si cum, i-am zis cine a fost Nobel, i-am zis de ce se dau premile in Oslo, de ce se dau si-n Stockholm. Ma rog, m-a intrebat care sunt nominalizar din anul asta si i-am zis “bai, imi pare rau, habar n-am, nu stiu”. Chiar nu m-a interesat, dar stiam cine e Nobel, ce a inventat, ce a facut. Si a zis ca din piata aia in care avea 100 de insi trasi pe caseta am fost singurul care a stiut cine dracu a fost Nobel. Ceea ce inseamna ca scoala noastra pe vremea aia, pe vremea cand eu am prins cunostiintele astea ne-a lasat ceva in cap. Mai grav e ca noi n-am stiut ce sa facem cu ele. Da, cred ca ar fi interesant, problema e ca nu stiu cat ar suscinta interesul. Eu sunt putin rupt de scoala, de licee in general, nu prea stiu ce se intampla in ele. In afara de stirile imbecile de la televizor nu prea iti dai seama ce se intampla intr-un liceu. In facultati am mai fost, m-au mai invitat, dar in licee e mai complicat, e mai greu. Nu atat de greu, dar parca e o ruptura asa, nu stiu exact ce se intampla acolo. Cati dintre elevii din ziua de azi s-ar uita cu placere la un documentar despre al II-lea razboi mondial? S-ar putea sa se plictiseasca ingrozitor. Nu stiu cat e de cool.

M: Liceenii fac parte din target-ul emisiunilor voastre? Atat la radio cat si la televizor.

S: Liceeni, nu stiu. Emisiunile astea pe care le facem noi necesita un anumit grad de intelegere si un pic de atentie la ceea ce spunem noi acolo. Ni s-a reprosat de foarte multe ori un lucru incredibil. Iti plac carcotasii, sunt haiosi, dar dimineata nu prea poti sa-i asculti pentru ca trebuie sa fii foarte atent la ce spun.

M: (din nou am mormait eu ceva de la 3 metri distanta si nu se intelege)

S: Iti trezeste niste neuroni. In mod normal, iti dai seama ca nu facem emisiunile astea gandindu-ne la generatiile trecute, dimpotriva. E adevarat ca in vizorul nostru sunt exact cei care reprezinta partea activa a Romaniei si care sunt putin trecuti prin viata, dar usor, usor, sunt generatii de copii care au crescut, au trait cu noi si le-am insuflat anumite idei despre viata. Unii dintre ei au ajuns mari si au intrat in diverse pregatiri. Important e ca ne-au urmat ideile ceea ce e foarte bine pentru noi.

M: Stiu ca in general sunteti axati pe politica.

S: Suntem axati pe politica cand sunt evenimente sociale. Nu, Cronica e mai mult sociala. Arata starea societatii mai mult decat starea politicului.

M: Cat credeti ca influenteaza politicul scoala? Atat liceele cat si facultatile?

S: Politicul, nu, dar deciziile influenteaza. Deciziile proaste. De ce spun asta? Pentru ca exista Ministerul Invatamantului care e condus pana la urma de o persoana politica. Exista facultatiile unde rectorii sunt numiti pe criterii politice, si nu stiu cat de bine e treaba asta. Pe de alta parte, nu cred ca se face politica asa mare in scoala din cate imi aduc eu aminte. Plus ca pe elevi ii lasa cam rece activitatea politica. Uite daca intrebi 100 de elevi ce stiu partide sunt in Romania… dar daca ii intrebi cand canta RBD in Germania, s-ar putea sa stie.

M: O curiozitate din liceu, o curiozitate de la colegi: nu se stie de unde v-a venit ideea de emisiune. De Cronica Carcotasilor ?

S: Ideea a venit de la italieni. Exista o emisiune la italieni care se numeste Striscia la notizia si care e pe Canale 5 si care face 20 de ani.

M: Voi aveti 7, nu?

S: Da, noi avem vreo 7 la tv, dar noi am venit de la radio. Emisiunea a inceput in 97, se numea Cronica Carcotasului, era fara Misu Gainusa. Eu lucram la 21, Misu era pe vremea aia la Radio Deea. De cunoscut, ne-am cunoscut in 2000. Si ideea mi-a venit prin 97, ti-am zis, tocmai aparuse internetul si erau fel de fel de site-uri d-astea cum e ananova, ma rog, cu informatii ciudate din lume. Si voiam sa fac o emisiune cu informatii culese de pe internet. Dar in 97 in prima saptamana nu ne-a mers internetul, in a doua saptamana nu ne-a mers internetul, in a treia saptamana nu ne-a mers internetul asa ca m-am apucat eu sa le scriu. Cam asta a fost. Asa a plecat ca emisiune de radio. Asta era sambata, deci a fost vreo cativa ani in total. Dupa aia a evoluat, a devenit emisiune matinala, lucrez de vreo noua ani dimineata. Si apoi am ajuns la TV. Dar partea de tv, la baza, ideea asta de tip de emisiune, este o idee doar, preluata de la italieni.

M: Si pe Mihai Gainusa cum l-ati convins?

S: L-am pescuit in 2000. Era in Craiova la radio Delta si facea o emisiune foarte buna - nu mai stiu cum se chema - si i-am propus sa facem emisiune impreuna la radio. Si asa am inceput.

M: O vorba de final?

S: Pai ce sa va zic? In general, lucrurile la varsta voastra… Generatia care vine acum, am vazut niste studii facute de radio despre generatia care vine din urma si care este mai cool decat credem noi, astia care cu asta ne ocupam. In general, oamenii de media au o idee cui se adreseaza, dar niciodata nu stiu exact, ca mai este o generetie care s-ar putea sa nu inteleaga exact. Nici noi nu intelegem foarte bine generatiile care vin de dupa noi. Ori, cand am ajuns la 30 d ani, am ajuns la concluzia ca… de fapt nu, aveam 28 de ani. Si era un pustan, avea vreo 14 ani, era american. Foarte interesant gagiul, a venit in Romania, s-a uitat in sus si-n jos, nu stiu ce, si mi-a dat sa ascult niste muzica. Era niste muzica foarte interesanta la el in iPod, de California ceva, o nenorocire, nu intelegeai nimic, deci era un fel de rap cu rock, toate amestecate. Ce drac de melodie e asta, mai baiatule ca nu inteleg nimic? La care el se uita la mine si imi zice: “Hey old man, you are 28”. Si atunci mi-am dat seama: pentru el sunt un om foarte batran. El avea 14 ani, eu aveam 28. Si atuncea n-as putea sa va spun foarte multe despre cum sa va descurcati in viata. Important e, din experienta mea personala, in general ce face turma e bine de evitat. Cel mai bine si cel mai bine, o sa vedeti, va veti simti in momentul in care o sa fiti putin originali. Adica o sa aveti niste preocupari pe care nu le au toti ceilalti si care s-ar putea ca in viitor sa va aduca un avantaj competitiv cu ei. Pentru ca pana la urma viata e o competitie, oricat ne-am da in stanga si-n dreapta ca suntem sau nu suntem in competitie, din nefericire, sau din fericire, depinde cum o iei, tot ceea ce inseamna viata este o competitie. Unii dintre noi ies pe scut, altii ies sub scut. Si atunci, ca sa poti sa ai in viitor o sansa, in lumea asta care nu e dreapta deloc, e bine sa te orientezi de mic sa faci niste lucruri pe care altii nu le pot face. Sa-ti folosesti talentul pentru asta, sa-ti folosesti aptitudinile si e foarte important sa ti le constientizezi. Adica sa stii. Ca daca m-ai fi pus pe mine sa fac mancare, n-as fi stiut sa fac. Sau daca m-ai fi pus sa devin un contabil -ca eu am facut ASE-ul - probabil ca n-as fi facut asta. As fi fost un contabil prost. Deci decat sa fii un contabil mediocru si prost mai bine sa fii… sa-ti bata inima in gat. Nu stiu…

M: Multumim.

S: Ciao. V-am pupat. Ai citit cartea lui Misu?

M: N-am apucat sa o termin.

S: E destul de greu de citit… (si aici am intrerupt inregistrarea)

Sper ca va placut. Vine si interviul cu Bucurenci odata cu anul nou.

Related posts:

1. Interviu deliceu.ro/LAZiAR - Luna Amara Deschidem seria de interviuri despre muzica alaturi de o...
2. Interviu deliceu.ro/LAZiAR - Dragos Bucurenci Introducere La un an distanta de la primul interviu, redactia...
3. Interviu Dragos Bucurenci - despre ecologie M: Cand a aparut ecologia in ecuatie? DB: Ecologia a...
4. Ziar deliceu 2.0 La aproape 7 luni de cand am cumparat domeniul si...
5. deliceu.ro la prima mare realizare Ei bine, s-a intamplat si asta.  Echipa deliceu.ro a organizat...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.