Tag Archive for 'Globurile de Aur 2009'

Castigatori Globurile de Aur 2009

Published
by
admin
on January 12, 2009
in Filme and stiri
. 1 Comment

Iata ca a trecut si ziua de 11 ianuarie 2009 si s-au dat Globurile de Aur. A doua mare festivitate dupa Oscaruri si-a anuntat castigatorii celei de-a 66 editie. Slumdog Millionaire este marele castigator, cu 4 premii.  Ma bucur ca a iesit ce am vrut si nu ce credeam ca o sa iasa, cum s-a intamplat la Oscaruri anul trecut.

Cel mai bun film: Slumdog Millionaire (o cronica a filmului aici)

Cea mai buna comedie: Vicky Cristina Barcelona

Cel mai bun actor in rol principal: Mike Rourke - The Wrestler

Cea mai buna actrita in rol principal: Kate Winslet - Revolutionary Road (asta n-o inteleg, o cronica a filmului aici)

Cel mai bun actor in rol principal intr-o comedie: Colin Farrell - Bruges

Cea mai buna actrita in rol principal intr-o comedie: Sally Hawkins - Happy Go Lucky

Cel mai bun actor in rol secundar: Heath Ledger - The Dark Knight (o parere scrisa la timpul ei, aici)

Cea mai buna actrita in rol secundar: Kate Winslet - The Reader (cum o fi sa castigi cel mai bun actor si in rol principal si secundar?)

Cel mai bun director de film: Danny Boyle - Slumdog Millionaire

Cel mai bun scenariu: Simion Beaufoy - Slumdog Millionaire

Cea mai buna melodie: The Wrestler - The Wrestler

Cea mai buna coloana sonora: Slumdog Millionaire

Cel mai bun film de animatie: Wall-E

Cel mai bun film strain: Vals Im Bashir

Cel mai bun serial: Mad Men (nu-l stiu, dar nu cred ca e mai tare decat House sau Dexter)

Cel mai bun serial de comedie: 30 Rock

Cel mai bun actor intr-un serial: Gabriel Byrne - In Treatment (astia clar n-au vazut House anul asta. Hugh Laurie)

Mai sunt cativa castigatori la mini-serii si la seriale, gasiti aici lista intreaga.

Sursa: imdb.com

The Curious Case of Benjamin Button

Published
by
mihai
on January 7, 2009
in Filme
. 1 Comment

Cu cinci zile inaintea decernarii Globurilor de Aur, am reusit sa vad The Curious Case of Benjamin Button, filmul care se pare ca este favoritul publicului, probabil si pentru Oscar. Este o combinatie de film artistic adevarat cu blockbuster care ar putea avea un succes extraordinar de ambele parti(atat amatorii de filme comerciale cat si cinefilii pretentiosi) sau ar putea fi un esec. Din ce am vazut pana acum, se bucura de un moment de glorie si ar putea chiar sa castige cele doua mari competitii.

Pentru cine nu stie, TCCOBB este o adaptare dupa o carte a lui Fitzgerald in care personajul principal se naste batran si isi traieste viata in sens invers. Benjamin Button se indragosteste de o fata de 5 ani, iar filmul se cam invarte in jurul povestii si vietile lor complicate.

Este extrem de lung, doua ore si 45 de minute, existand doua posibile explicatii: fie povestea nu permitea sa se sara peste o parte anume, fie a fost lungit intentionat pentru ca Brad Pitt sa acumuleze minimum de minute necesare pentru a intra in competitii. Desi am citit ca a iritat multa lume aceast fapt, pe mine a reusit sa nu ma plictiseasca si sa ma tina peste 160 de minute intr-un singur loc. In contrast, The Dark Knight ajunsese sa ma enerveze in a doua ora. Cert este ca Director’s Cut nu va avea succes.

Avem parte de 7 actori in rolul personajului principal(inclusiv cei trei copii din final), dintre care cei maturi sunt absolut geniali. Nu sunt fan Brad Pitt,insa in filmul asta a jucat extraordinar. Si Cate Blanchett a jucat foarte bine, asemenea Tilda Swinton.

Nu este un film din care sa tragi o concluzie moralizatoare, nu este un film care prezinta o realitate, nu este un blockbuster si nu pare fictiune. Este un “cum ar fi daca” foarte bine pus in scena, foarte bine jucat si impletit cu elemente de istorie reala. E diferit, ceea ce imi place. Insa nu cred ca ar intra intr-un top personal pe termen lung.

Din ce am vazut pana acum, Slumdog Millionaire este favoritul meu, insa nu cred ca va castiga Globurile, cu atat mai putin Oscarul. Benjamin Button imi pare favorit atat la cel mai bun film cat si la cel mai bun actor in rol principal, dar mai am doua filme.

Revolutionary Road

Published
by
mihai
on January 4, 2009
in Filme
. 0 Comments


Va amintiti Atonement? Daca siropenia aia avea si cateva faze interesante, Revolutionary Road este pur si simplu o telenovela rezumata intr-un film de doua ore. Kate Winslet este de nerecunoscut, mult timp am refuzat sa cred ca ea este in rolul ala, iar Leonardo DiCaprio parca joaca in continuarea sadica a Titanicului.

April si Frank formeaza familia Wheeler, tipica societatii engleze interbelice. April este o actrita ratata in timp ce Frank nu are nici un scop in viata. Cei doi ajung sa traiasca din inertie si sa nu mai aiba sentimente. Copiii, prietenii, colegii de servici duc o viata la fel de superficiala si inutila.

Filmul ar trebui sa fie profund, moralizator. Mie mi se pare pur si simplu telenovelistic si cred ca este obligatoriu ca in fiecare an la Globurile de Aur sa fie o astfel de nominalizare: Cel mai siropos film al anului. DiCaprio face un rol destul de convingator, insa nu i-as da nici o lingura de tinichea. Kate Winslet insa este scoasa parca din telenovelele braziliene, dar poate ca nu inteleg eu genul asta de roluri si de filme.

Frost/Nixon

Published
by
mihai
on January 4, 2009
in Filme
. 0 Comments

Incep prin a spune ca nu inteleg aceasta nominalizare. Frost/Nixon este mai mult un film documentar decat unul artistic si chiar nu cred ca acesta este cel mai cel film al anului. Sigur, este bine realizat, actorii joaca genial, subiectul este bun si realist pus in scena. Dar senzatia pe tot parcursul filmului a fost ca ma uit la un documentar foarte bine jucat.

Filmul prezinta interviul luat de catre David Frost presedintelui demisionat Richard Nixon. Frost, un realizator de show-uri in Anglia si Australia, fara pic de experienta in politica sau interviuri, dar cunoscator al fenomenului TV - in plina ascensiune in acei ani(60-70) - vrea sa dea lovitura in media americana printr-un interviu cu fostul Presedinte. Nixon, in cadere libera dupa scandalul Watergate, cauta sa isi spele imaginea si accepta cel mai scump interviu TV al vremii respective. Cum s-au desfasurat interviurile si finalitatea acestora se stiu, iar pregatirea intalnirii, care este destul de bine descrisa, nu este spectaculoasa.

Ca film artistic este mult sub Charlie Wilson’s War, dar ca documentar si ca valoare istorica este mult mai tare. Mie mi-a placut, insa nu are ce cauta pe lista nominalizarilor. Poate Oscarul pentru cel mai bun documentar, altceva nu cred. La Globurile de Aur este nominalizat si Frank Langella care a jucat rolul Presedintelui, dar nici pe el nu il vad favorit.

Burn After Reading

Published
by
mihai
on January 4, 2009
in Filme
. 1 Comment

Un alt film aflat in cursa pentru Globurile de Aur, BAR este o varianta moderna si americana a schitelor lui Caragiale. Fratii Coen au un talent deosebit in a face filme complicate, complexe. De cele mai multe ori le iese, insa Burn After Reading nu cred ca poate fi trecut la capitolul reusite.

Avem parte de un comic de situatie cu foarte multe elemente eterogene, poate prea multe. Se vrea o comedie fina, insa momentele in care am ras au fost prea rare si nu pot sa ajung la o concluzie dupa ce l-am vizionat. Filmul ilustreaza momentul esecului unui american - Ozzie Cox(jucat destul de bine de John Malkovich) -presupus din clasele sociale superioare. Dat afara de la CIA din cauza unor probleme cu alcoolul, acesta decide sa isi scrie memoriile. Nevasta il insala cu un fraier paranoic dar cu pretentii de mare mahar(jucat prost de George Clooney) dar tot ea este cea care il da afara din casa. Dintr-o prostie destul de amuzanta, memoriile sale ajung pe mana unor angajati de la o sala de gimnastica - Linda(Frances McDormand) si Chad(Brad Pitt) - care vor sa il santajeze crezand ca au pus mana pe fisiere de importanta nationala. Lucrurile se complica foarte mult, au loc multe increngaturi neasteptate si CIA vegheaza asupra tuturor celor intamplate.

Se presupune ca ar trebui sa intelegem acest film ca o ironie subtila la adresa societatii americane. Viata americanilor de 40-50 de ani e extrem de superficiala si cretina. Ok, am inteles asta, insa nu m-a amuzat, nu mi-a dat de gandit si nu imi permite acum sa trag o concluzie moralizatoare. Iar asta de obicei se intampla doar la filmele sau povestile de fictiune. Si nu asta cred ca s-a vrut acest film.

Cred ca o parte din vina pentru inexpresivitatea filmului o au si actorii. George Clooney nu mi-a placut, absolut deloc(stiu ca nici anul trecut nu m-a dat pe spate cu rolul din Michael Clayton), Brad Pitt si Frances McDormand erau parca prea prosti, exagerati, singurii care au fost ok dar nu au rupt nici ei gura targului fiind John Malkovich si Richard Jenkins.

Tind sa cred insa ca lipsa unei concluzii moralizatoare valabile este o caracteristica a productiilor fratilor Coen. Ca si No Country For Old Men, Burn After Reading este un film bine executat, bine gandit dar ii lipseste acea concluzie care sa il faca cu adevarat exceptional. Bine, BAR este departe de a fi o capodopera, cel putin asa mi-a lasat mie senzatia acum. Poate ca la o revizionare o sa am ganduri mai bune, dar acum nu il vad capabil sa ia vreun premiu. Nici nu cred ca merita nominalizarea la Oscaruri.

Slumdog Millionaire

Published
by
mihai
on December 30, 2008
in Filme
. 1 Comment

Anul trecut am incercat sa urmaresc cat mai multe filme nominalizate la Oscar inainte de decernarea premiilor. In mare parte am reusit si pot spune ca am fost multumit de ceea ce am vazut si de rezultate(desi mi-ar fi placut Juno sa fii luat cea mai buna actrita). Anul asta mi-am propus sa fac acelasi lucru, dar sa incep cu nominalizarile la Globurile de Aur.

Primul pe lista a fost Slumdog Millionaire. Satul de filmele de actiune de la Hollywood, sustin foarte mult productiile straine sau co-productiile. Slumdog Millionaire spune povestea unui pusti de 18 ani ajuns la ultima intrebare la “Vrei sa fii miliardar?” varianta India. Jamal Malik, un ospatar la un call-center din Bumbay, fost cersator si hot, lipsit de orice fel cultura in afara de cea a strazii este la un pas de a castiga marele premiu la show-ul tv.

Avand parte de un Virgil Iantu destul de cretin, Jamal ajunge la politie fiind suspectat de frauda. Aici este nevoit sa isi povesteasca toata viata si incepe partea interesanta.

Filmul are la baza o carte scrisa de un diplomat indian. Povestea este destul de trasa de par dar prezinta mai multe realitati ale Indiei. Se insista foarte mult pe elementele negative ale societatii indiene, ceea ce poate ca deranjeaza o parte a populatiei(asa cum s-a intamplat si cu 432 la noi), dar este ceea ce inca se cere in Vest.

Slumdog Millionaire are sanse destul de mari sa castige ceva. Pentru ca are o tema care se pliaza perfect pe tendintele actuale, se leaga foarte bine, actorii - desi nu se remarca nici unul - joaca foarte bine, nu plictiseste, nu enerveaza si exagereaza fix cat sa para real.

Pe undeava este in situatia No Country For Old Men de anul trecut. Lipseste un Javier Bardem, dar are un avantaj mare fata de castigatorul Oscarului din 2008: prezinta o realitate care naste sentimente si discutii. NCFOM este o capodopera, dar nu ramai cu prea multe dupa ce il vezi. Pe cand la Slumdog, eu cel putin am ramas cu sentimentul ca exista o societate mai dura decat a noastra, cu contraste mult mai puternice, cu extreme si evolutii surprinzatoare.